Scurt istoric al Manastirii Brancoveni
In anul 1494 cand a fost refacuta de boierii Craiovesti manastirea fiinta demult cu viata monahala. Cel mai vechi document de atestare pastrat pana astazi este un act de danie din 1583. In scrierile sale N. Iorga aminteste de un hrisov din 1508, care insa nu a mai fost gasit.
In 1570 jupanita Calea, strabunica lui Matei Basarab, construieste pe locul actualului paraclis o bisericuta de lemn.
In urma vindecarii sale cu apa Izvorului Tamaduirii care mai curge si astazi, Matei Basarab reface manastirea intre anii 1634-1640. impreuna cu Preda Brancoveanu, bunicul Sf. Constantin Brancoveanu, construieste chiliile si turnul clopotnita, beciurile si casele domnesti, zugraveste bisericile stramosilor sai si ridica ziduri de aparare.
In 1674 moare la Constantinopol Barbu, fratele Sf. Constantin Brancoveanu, si este inmormantat la manastirea Brancoveni. in 1688 doamna Stanca Brancoveanu, nascuta Cantacuzino, mama domnitorului, reinhumeaza in pronaosul bisericii mari osemintele sotului sau Papa Brancoveanu, ucis in anul 1655 la Bucuresti intr-o rascoala a seimenilor, si ale lui Preda Brancoveanu, ucis in casele domnesti de la Targoviste in anul 1658 din porunca lui Mihnea al III-lea. Dupa 44 de ani de vaduvie curata, adoarme in Domnul, la 66 de ani, (doamna Stanca si este inmormantata alaturi de Papa siPreda Brancoveanu, sub o frumoasa lespede de piatra cu stema familiei Cantacuzinilor, vulturul bicefal.
In amintirea celor dragi ai sai care odihnesc aici, Sf. Constantin Brancoveanu incepe restaurarea manastirii in anul
1699. Ridica biserica mare, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” pe locul celei vechi pe care o darama din temelii.
Ancadramentul de usa din marmura si usa de stejar au fost sculptate in stil brancovenesc de artistul italian Giorgio Levino Pessena. In anul urmator ctitoreste actualul paraclis, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil. Pictura acestuia, o valoroasa fresca in stil bizantin, a fost realizata de mesterii din Scoala de la Hurezi, condusi de artistul grec Constantinos. Ea se pastreaza in buna stare si astazi.
Dupa moartea muceniceasca a domnitorului si a fiilor sai, manastirea este supusa unor grele incercari, fiind in mai multe randuri ocupata de trupe straine, arsa si pradata in timpul razboaielor austro-turce si ruso-turce. In perioada 1721-1727 este transformata in cazarma austriaca, calugarii fiind alungati.
Avariata grav in urma cutremurului din 1837, biserica mare va fi repictata in stil neobizantin in anul 1842, sub staretia lui Teodosie din Trapezunt de catre Nicolae Polcovnicul si Matei Catulescu.
In pridvor este inmormantat ultimul staret al manastirii, preotul Radu Sapca din Celei, participant de seama la Revolutia de la 1848, adormit in Domnul in anul 1876, preotul Gheorghe si staretul Teodosie de Trapezunt.
Datorita secularizarii averilor manastiresti din 1864 care reduce mult mijloacele de trai, numarul calugarilor se micsoreaza, viata monahala de obste, intrerupandu-se practic la sfarsitul secolului XIX. In biserica se va sluji in continuare numai in zile de duminica si de sarbatoare, iar chiliile vor fi folosite ca azil.
Se redeschide, ca manastire de maici, in anul 1952. Preotul duhovnic aduce icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, copie a icoanei facatoare de minuni de la Dalhauti. In urma decretului 410 din 1959 prin care calugarii si maicile sub 50 de ani erau obligati sa paraseasca manastirile si sa se intoarca in viata laica maicile sunt evacuate cu forta in anul 1960. Sfantul loca va fi transformat in azil de batrani iar dupa mutare acestuia va fi lasat in parasire.
In anul 1985, cind ateismului continua sa i sa plateasca un greu tribut spiritual si material (prin inchiderea, demolarea, translatarea multor biserici si manastiri, indeosebi in Bucuresti) este reinfiintat sfantul asezamant tot ca manastire de maici, prin efortul P.S. Gherasim, Episcop al Ramnicului, al P.S. Calinic, astazi Episcop al Argesului, si al doamnei Elena Barbulescu. Se restaureaza chiliile si trapeza aflate in stare de ruinina turnul clopotnita si casele domnesti, si este refacut drumul care duce de la soseaua principala pana la poarta sfantului lacas.
In anul 1990 sunt aduse in fostele beciuri domnesti piese de lapidarium provenite de la biserici si manastiri demolate
in anii 1986-1987 in Bucuresti: Vacaresti, Sf. Pantelimon, Sf. Spiridon vechi. (Nu putem trece sub tacere actul de credinta al unui soldat care a refuzat sa puna cu mana lui grenada ce va distruge biserica Sf. Spiridon vechi, fapta pentru care va fi condamnat la ani grei de temnita. Va fi eliberat dupa revolutia din 1989).
Pictura bisericii mari este restaurata in perioada 1993-1998.
In fostele case domnesti este amenajat muzeul manastirii, cuprinzand colectii de icoane pe sticla si pe lemn, carti bisericesti, orfevrerie, vesminte preotesti.
In sala de consiliu a Sfantului Constantin Brancoveanu a fost pictata in anul 1989 de catre Vasile Pop-Negresteanu o fresca reprezentand martiriul Sfintilor Brancoveni. Arestati in Saptamana Patimilor din anul 1714 au fost intemnitati la Constantinopol si chiar torturati, uneori sub privirile indurerate ale doamnei Marica.
Li se fagaduieste iertarea daca vor trece de la credinta ortodoxa la cea musulmana, lucru pe care il refuza categoric. In fata mortii, Sfantul Constantin Brancoveanu isi imbarbateaza fiii spunandu-le ca daca au pierdut totul in lumea aceasta sa nu isi piarda si sufletele; sa nu se lepede de Hristos numai pentru a trai cativa ani mai mult pe pamant. Atunci si fiul sau cel mic, de numai 11 ani, care avusese un moment de frica in fata mortii privind decapitare fratilor sai mai mari, se intareste cu duhul si ii spune calaului ca vrea sa moara crestin. La sfarsit este decapitat Sfantul Constantin Brincoveanu, care isi incununeaza astfel anii petrecuti in evlavie si credinta pe pamant prin jertfa cea mai de pret: vietii sale si a fiilor sai.
Sfintele oseminte au fost reinhumate in taina in anul 1720 la biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti, unde se afla si astazi.
La Sfanta Manastire Brancoveni se pastreaza particele din sfintele moaste ale: Sf. Apostol Andrei, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Ierarh Nectarie din Eghina, Sf. Sfintit Mucenic Haralambie, Sf. Mucenic Pantelimon, Sf. Cuvios Andronic, Sf. Cuvios
Ioan Iacob Hozevitul, Sf. 14.000 de prunci ucisi de Irod, Sf. Mucenita Chiriach Sf. Teofil cel nebun pentru Hristos, Sf. Cuvios Antonie de la lezeru si o particica din lemnul Sfintei Cruci pe car a fost rastignit Mantuitorul.
Viata monahala si-a reluat si in acest sfant lacas cursul firesc, aducand in fiecare zi si noapte, daruite de Ziditor, slava lui Dumnezeu pentru nemasurata Sa milostivire, prin slujbele celor 7 Laude si a Sfintei Liturghii
Text original preluat din brosura (ghidul turistic) “Sfanta Manastire Brancoveni”, cu drepturile de autor Manastirea Brancoveni, editat aici fara diacritice de admin.
Multumim Manastirii Brancoveni pentru sprijinul acordat in intreaga documentare, cu materiale si carti de specialitate!
Link scurt: http://wp.me/pXNES-2D